Noi inceputuri
Acum 3 ani, într-o discuție cu Cristi despre direcția pe care aș vrea să mă specializez dpdv profesional, el îmi recomanda să lucrez cu copiii. Nu era prima oară când auzeam acest sfat. Nu era nici prima oară când răspunsul meu automat era “Categoric, nu!”. Îmi amintesc cât de înverșunată eram în acest răspuns și cât de convinsă eram de acest adevăr – “Mie nu îmi plac copiii! Nu vreau să lucrez cu ei! Nu am răbdare și nu îmi place!” Câteva luni mai târziu, nu știu de ce, trimiteam cv-ul către un centru educațional pentru copii de vârstă preșcolară. Și așa a început...
M-am gândit mult în ultima perioada la mine, cea de dinainte de a lucra cu copiii. M-am întrebat în nenumărate rânduri de ce eram atât de convinsă că locul meu nu era acolo și că nu aș fi putut vreodată să lucrez cu ei. Și, în sfârșit, am înțeles! Îmi era frică. Îmi era foarte frică de tot ce presupune relația pe care o creezi cu acești copii. Îmi era frică de felul în care ei te văd, de sinceritatea cu care îți vorbesc, de ușurința cu care se joacă și cu care se bucură de tot ce trăiesc, de hotărârea și uneori chiar încăpățânarea cu care spun “NU”, de legătura lor intensă cu instinctele primare, de cruditatea lor... Și îmi era frică de efectele pe care contactul cu un astfel de mediu le-ar putea avea asupra mea. Pentru că, dați-mi voie să vă spun, a te afla într-un astfel de mediu și a crea relații cu acești mici oameni, te duce pe tine însuți într-o altă dimensiune a propriei ființe. Este ca și cum ai fi într-o continuă ședință de terapie, într-o abordare 3-D, în care poți vedea lucrurile din perspective total diferite și uneori chiar noi! M-a schimbat (și încă mă schimbă) foarte mult acest proces. Am luat contact cu propria-mi copilărie, cu atitudinile și ideile vis-a vis de procesul de învățare și cunoaștere, cu o curiozitate pe care nici nu știam că o am, cu o dorința de a crește, de a mă dezvolta și de a deveni mai bună care încă mă uimesc... Nici acum nu știu de ce copiii m-au ales și mă aleg încă, însă mă bucur că o fac și că viață mea s-a schimbat în atât de multe feluri!
De ce v-am povestit toate acestea? Pentru că acum mă aflu în etapa în care caut o persoană care să mi se alăture în această călătorie și care să mă ajute să dezvolt o serie de ateliere și grupuri pentru copii.
Cum mi-aș dori să fie această persoană și ce caut?
· Să fie dispusă să între într-un proces personal de dezvoltare personală intens și deși poate uneori dificil, plin de recompense pe termen lung
· Să își dorească să învețe și să se dezvolte în permanentă (aici includem studiu individual, citit, căutat de informații noi din domeniile psihologiei dezvoltării și a psihologiei copilului etc)
· Să îi placă copiii și să își dorească să fie în preajma lor
· Să fie caldă și empatică
· Să își dorească să lucreze cu copiii concentrându-se mai degrabă pe a le deschide orizonturile și a-i ajută să cunoască lumea
· Să fie organizată și punctuală
· Să fie creativă și flexibilă în gândire
· Experiență anterioară nu este nici obligatorie, nici dezirabilă. Sunt mai importante dorința de a învață și disponibilitatea emoțională față de copii.
Ce pot oferi:
· Un parteneriat sincer axat pe colaborare și ajutor reciproc
· Sprijin și suport în procesul de învățare și dezvoltare
· Un cadru creativ, provocator și plin de idei
· Un program de lucru flexibil, part-time, pe care îl vom stabili împreună în funcție de nevoile fiecăruia
· Remunerația se va stabili în urmă interviului
În cazul în care rezonezi cu ce am scris mai sus, sau cunoșți pe cineva care și-ar dori să între în această lume, aștept un mail pe adresa sacrestemfrumos@gmail.com cu un CV actualizat și câteva rânduri care să conțînă motivul pentru care ti-ai dori să mi te alături și care crezi tu că sunt puntctele tale forțe care te recomandă pentru acest job. Doar aplicațiile trimise pe mail și care conțin cele două elemente de mai sus vor fi luate în considerare.
PS: În cazul în care prima poză ți-a creat o primă reacție de stres și respingere, te rog NU aplica!